Din ciclu' papusica romantica...o poezie, creatie proprie

Fractie

Doream sa cred ca pot sa sper

Inca doresc

Dar pot sa sper

Cu mult mai greu

Si fantezii si vise si dorinte

Le-am incuiat cu cheia

Si cate sunt, si cum

Le stie doar femeia

Femeia ce-a murit in mine

Femeia care-a incercat

Zadarnic sa trezeasca-n tine

Un inocent si dur pacat

Pacatul de-a iubi egal

Si de-a simti si intelege

Si omul in al sau fatal

Moment de reculegere

Tu ai iubit fie femeia

Fie egalul ce-ai recunoscut

Si visul meu de-a fi eu cheia

Ce sufletul sa ti-l descheie

Mult a durut.

Acum stau goala, fara vise

Dorind sa cred ca pot spera

In cele ce au mai fost scrise

Si-n cele ce-am sperat candva.

Febr 2003

Astazi ne luam inima in dinti si ne mutam ACASAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!
Probabil pana ne acomodam va fi un pic mai greu, dar pornim cu inima deschisa si drag, asa ca sper sa le trecem pe toate cu bine si sarbatorile sa ne gaseasca fericiti in noul camin. O sa ne lipseasca cablul tv pentru cateva zile si conexiunea la internet pentru inca cateva, dar se rezolva. Astept de vreo 2 ani momentul asta fericit. Eu si Tudorica in noua noastra casa. Yupiiiiiiiiiiii! Mai scriem cand ne "vine" netul. Va pupam!

Presupun ca vreti sa-l vedetzi, nu? :")

Si daca v-as zice ca.........

............la cea mai importanta intalnire din viata mea am mers nepregatita? Si ca, eu cea cu gura mare si spurcata,   am probleme sa exprim ce simt? Mai mult, ma regasesc deseori lacrimand de fericire....uite asa fara motiv; sau cu motiv, dar simplu - un rictus, o zvacnire de spranceana, o unghie.........
Cert e ca s-a petrecut ceva cu mine dupa doar cateva ore de chin si agonie........si nu reusesc sa ma regasesc. Sunt fericita. Si n-am motiv decat unul.....de fapt, nici nu imi pasa de motiv....si nici de fericire...dar clipa in care copilul tau isi cuibareste capul in causul gatului tau nu are nevoie de motive si nici de fericire. Este o clipa cand simti ca traiesti fara sa respiri, ca plangi fara lacrimi si zambesti fara buze. Nu va mirati, doar ce am scris ca am probleme de exprimare. Am avut dreptate, asa-i? :)
Ei, hai sa incerc mai clar. Pe 1 Decembrie a aparut pe lume Tudor (Tudorica, Boracu, Tudorel Sofisticatu' etc etc) cu cele 3 kile jumate ale sale si cei 52 de cm. Asta e tot. :)

Pana sa ma dezmeticesc, realitatea a prins curaj si m-a lovit in plin in fata. Acum realizez ca are degete si gura si urechi, maini, picioare, par, gene.........offf; are pana si oua.:) Am invatat sa ma obisnuiesc cu noua prezenta din mine, cu ghemul care imi oboseste diminetile cand ma trezeste la 6, care imi chinuie noptile cand fac ture la wc. Dar nu am realizat ce putin timp avem asa impreuna si cat de repede se apropie timpul cand voi fi eu si el, nu o singura fiinta impreuna. Nu sunt siropoasa de felul meu, chiar din contra;cei care ma stiu pot sa aprobe asta. Insa ma surprind din ce in ce mai des smiorcaind la finalul unui film de dragoste sau pur si simplu vazand doi batranei care se tin de mana la 80 ani. Si nu pot scapa de sentimentul de vinovatie : am avut o perioada cand acest copil mi se parea singurul motiv pentru care mi se intamplau numai lucruri rele - si desi nu puteam sa-l urasc, incercam sa fac abstractie de existenta lui. Imi pare nespus de rau ca am ajuns in starea sa regret aceasta minune si sa consider ca incurca vietile tuturor si n-am sa pot uita niciodata ca lucrul pe care acum il doresc asa de mult mi se parea un blestem. Ma doare si acum ca se va naste fara sa simta apropierea tatalui sau natural si ca una dintre primele miscari nu le-a simtit acesta, mi se pare o irosire inutila a unor mici miracole. Nu cred ca am fost vreodata asa de emotionata ca in ziua cand am auzit prima oara la ecograf cum ii bate inima sau cand am realizat ca ecranul acela mic nu era o pictura abstracta, ci o reprezentare suava a unui inceput de viata. Am citit recent ca, dupa 7 luni, deja copilul recunoaste sunetele pe care le aude in mediul (soneria telefonului, alarme, voci, etc). Datorita prietenilor mei care mi-au fost aproape, probabil ca Tudor se crede la Chis'nau, plod di rachiet :)) :)) Mi-ar fi placut sa nu ma bucur singura de chestiile astea care intaresc legatura dintre parinte si copil si care fac sa ti se stranga inima cand te gandesti cum o sa fie sa-l tii in brate. Dar asta e, probabil ca o sa recupereze dupa. O sa vedem. Ce ramane pana la urma este minunea cu are consider ca ma rasplateste Domnul pentru ca am fost cuminte (sau nu)........glumesc.

Pamflet

Stiti cum scrie in revistele de scandal? "aceste articole sunt pamflete si trebuiesc tratate ca atare" - asa vroiam si eu sa scriu pe blog. Apoi m-am razgandit; de ce sa ma obosesc? Pana la urma cred ca e evident ca fac misto, de cine si cand doresc. Asta e frumusetea blogului, nu?
Astazi ma gandeam, ca oricat de puternic ai fi, exista lupte pe care le pierzi mereu, in care este evident ca intrii fara arme si in cursul carora tot speri sa te redresezi. Nici vorba de victorie, macar o predare avantajoasa poti spera. Aceste lupte lasa urme grele, urme ce se adancesc in timp si afecteaza si pe altii. Uneori aceste urme se estompeaza aparent, insa este imposibil sa faci abstractie de ele.
Urmele mele? Hmmmm, prea multe pt a avea timp si chef sa le insir. Dar sper sa le duc in viata cu mandrie, normalitate si fara ipocrizie. Zic sper, ca pana la urma chiar si eu sunt om. Un om pe care cei din jur il considera inteligent, bun si corect. Un om care insa are meschinariile sale si defecte precum si calitati. Un om care intr-un moment al vietii sale s-a trezit intre ipocriti, meschini si oameni mici; un om care abia incepe sa respire aer curat si care incearca cu disperare sa-si ierte esecurile mult prea naive. Si un om care refuza cu incapatanare sa cedeze, sa se transforme in ceea ce uraste. Probabil ca un om care are nevoie de timp. Si de iertare de sine.
Sau, cine stie?!, poate doar un alt om mic si meschin care are impresii de om deosebit. :D

Despre soacre

Mult timp am crezut ca soacrele nu-s asa acre, razbunatoare si complet lipsite de judecata cum spune lumea. In ultima vreme am reusit sa ma conving ca lumea are dreptate. Cum probabil voi ajunge si eu candva o soacra, sper sa ma impuste cineva inainte sa apuc sa ma comport ca o imbecila lipsita de simtul realitatii.
Soacrele au impresia ca orice fute fi-su e bun, cel putin pt primele 2 saptamani. El e fericit, multumit si zambitor.....partenera aproape nu deranjeaza, plus ca soacra are o groaza de noutati de aflat (o persoana noua in anturaj, multiplu de informatii noi si picante, cacalau pupat in fund pt soacra, buze moi si mangaietoare pt partenera/nora). Binenteles si partenera si soacra multumite si dragute una cu alta, asa ca de inceput. Dar, dragii mosului trec cateva saptamani (sau ani, daca ai noroc si multa rabdare si intelegere) si vine timpu cand lu mama soacra nu-i mai ajunge binele si vrea si mai bine; uita orice urma de bunavointa si pe fundalul perfect creat de fi-su (care si ala s-a invatat cu sarutatu-n dos) incepe sa gulgutze. Nu, nu te gulgutza pe tine, ca nu e trendy, incepe cu fi-su, ca asa e-n poker. Si dupa ceva timp de gulgutzat, incepe sa-i caute lu fi-su variante mai bune, macar "sa nu-l mai vada mama suparat, saracu de el". In loc sa-si aduca aminte cate cacaturi a patit ea cu barbata-su si cat de retarzi sunt barbatii de obicei, incearca sa-i indulceasca viata odorului. Eventual, daca odorul se descurca si singur cu procuratul pizdelor proaste, incearca sa-i gaseasca scuze si acoperiri pt proasta care sta acasa si-i poarta boului de grija ( ca doar nu tre sa evoluam, daca ea a fost proasta, de ce sa nu fie si generatia urmatoare, nu?!). Nu va alege nicicand varianta corecta si normala, ca "ea nu se baga" binenteles! Ea se baga in orice altceva posibil, de la barfe pana la reprosuri, mai putin in a-i da retardului un sfat folositor in viata searbada pe care o traieste.
Scriu urit? Ei, nu-s refulari ca nu asa refulez eu (imi consum energia de obicei in multe moduri placute si mult mai sexoase) insa ma uimeste inca ipocrizia si prostia, bineneteles completate cu o doza foarte mare de fudulie (nu, nu ma refer la momitze si fudulii, ci la egoul exagerat de om parvenit).
De ce scriu despre soacre acu ca-s solo? Uite asa sa va oftic pe voi, alea combinate si/sau casatorite! Sa va bagati mintile-n cap si sa va cheltuiti rabdarea, intelegerea si dragalasenia pe un animalutz de companie sau pe un amant - sa nu va para rau la sfarsit de relatie, cand, dupa 2 ore de ras cu lacrimi, realizezi ce inseamna "la multi ani! Sa fi fericita si iubita"! :) :)

Am gasit un blog genial, este un MUST READ (adica trebe citit, doar sti engleza, nu esti tzaran, nu?) :

http://www.piticigratis.com/category/70-de-pozitii-sexuale/

Cateva extrase: 

Pozitii sexuale:

2. Lumea-n flăcări: Asta e una din preferatele mele. Când aproape să termini, iei o lumânare de lângă pat (doar te arzi cu lumânări, nu ? Fii romantic, nu ţăran) şi îi dai foc la păr. No să vezi ce contracţii, ce zbătăciuni cât îşi dă cu palmele-n cap. Şi după ce termini, poţi să fii erou grandios, iei bidonul de bere de lângă pat (doar bei bere în timp ce te arzi nu?) şi o stingi, apoi tragi un gât straşnic şi îi zici: “Ce accident era să facem pisi!”
De ce e excitantă: Implică foc şi alcool. Ce dracu’ vrei mai mult?
Unde se practică: Preferabil la ea acasă.
Câte calorii se ard: Mai puţine decât fire capilare şi aşterunuturi.


5. Călăritul din Mordor: Fingărezi femeiea sănătos, da cu patos așa, să sară zeamă, și te oprești brusc, cu o față mirată, zicând: “Băă, să moară Sauron! Mi-a rămas verigheta înăuntru. Mă omoară nevastă-mea! My precioussss” . No aici dânsa nici n-o să știe de ce să bulbuce ochii: Că ești însurat? Că faci voce de Gollum foarte bine? Că o bucată de metale i-a rămas ipotetic înțepenită în uter? Habar n-o să știe.
De ce e excitant: Simți un vagin șocat cum se strânge în jurul degetelor tale ca o capcană de șobolani
Unde se practică: Middle finger earth
Câte calorii se ard: Doar the one calorie

In pana de posturi pe blog?? NUuuuuuuu.
A fost ziua mea. Si am facut 30 de ani! Doamne ce mai trece timpul.....
A fost o zi frumoasa, de fapt doua, ca am petrecut si vineri seara si sambata. Am avut prieteni multi si scaune putine :), beri la rece si gratare...si piromani :)
As vrea sa cunosc inventatorul veselei din plastic, de unica folosinta, si sa-i multumesc din suflet! Sa nu fii stresata de pahare, farfurii si tacamuri e ceva.
As vrea sa-i multum si lui Andrei si Dan, pt tortul delicios, din care ei n-au mancat, ca am uitat de el vineri seara. Ii asiguram din suflet ca tort mai delicios n-am mancat!
Si uite asa am depasit treijidaani! Nici nu-mi vine sa cred.....eu una ma simt in continuare mica mica....parca ieri aveam 23-24....serios! Se spune ca e varsta cea mai frumoasa si ca intervalul 30-40 e cel mai imbucurator din viata unei femei. Asa ca planuiesc si eu sa-l traiesc din plin. Binenteles cu voia lui Dnezeu. Astept cu nerabdare sarbatorile si pe Tudor, si la anu promit sa-mi fac de cap. Imi cam fac eu de pe acum dar shhhhhtttt! nu ziceti la nimeni :D
Sa nu uit, va rog frumos, aia de ne-ati orbit cu blitzurile de paparazzi sa bagati o poza doua si la mandea.....

http://www.youtube.com/watch?v=Um9KsrH377A

Si daaaaaaaaaa, sunt bine, sunt foarte bine, nu ma mai terorizati! :)

Ma simt bine, mananc sanatos, ma hidratez, sunt ok. Unde mai pui si ca am o viata sociala pe care nu mi-o imaginam, ca de abia mai ajung sa dorm pe acasa si ca imi las prietenii cu gura cascata (in sensul bun) in ultima vreme?! Probabil ca uneori este greu la inceput sa consideri sutul in foond pas inainte, dar pana la urma nu ai cum sa nu realizezi ca in viata dnezeu iti arata indurare chiar atunci cand tu crezi ca el este crud si nemilos cu tine.

Ei, deci sunt biiiiiiiiiinnnneeeeeee! Si da, apreciez enorm interesul si atentia pe care mi-o aratati toti! Cred ca nici nu am apreciat vreodata ce super prieteni am! Sa-mi fie de bine ;)

Cum sa te pitzipocesti?

Ghid de urmat pt viitoarele pitzy/fufex:

In primul rand, se merge saptamanal sau maxim la 2 saptamani la un salon, pt pedichiuri, manichiuri, coafura si tuns, etc..... Apoi se cumpara farduri, fonduri de ten, pudre, ruj, etc - care se si folosesc, in exces, oriunde si oricand; Urmeaza hainele, preferabil cu chestii sclipicioase pe ele sau daca nu roz bombon, macar animal print (sunt informata, ce credeati, cumpar degeaba cosmopolitan si glamour?!!). Sa nu uitam de telefonul mobil, accesoriile acestuia si husa lui - pai cand fufex are timp liber (doar n-o solicita neuronul prea mult, sa n-o oboseasca, si zambetul larg presupune un efort, nu?) cu ce sa si-l ocupe? Cu jocul de-a verificatul telefonului - se cotrobaie in geanta pana se scoate cu efort husa, se extrage telefonul cu grija (trebuie puse in evidenta cele 100 chestii sclipicioase atarnate de el), se verifica plictisit, apoi se baga telefonul in husa (cu o mutrita un pic bosumflata, de genul "uff, iar nici un sms") si husa se arunca teatral la nimereala in geanta (doar data viitoare trebuie cautat vreo 2 minute, nu? nu vrem sa-l gasim prea repede). Se repeta intreaga procedura cu telefonul nr 2 sau de cate ori este nevoie!

Eu am reusit cu succes unele din chestiile de mai sus (nu, nu aia cu husa si chestiile agatate de tel) si m-am bucurat de un real succes in ultimul timp. Probabil ca voi sfarsi prin a suge poola cu buzitzele tzuguiate si un pic bosumflate, ca sa nu-mi ies din mana! LOL

Va urma!

Jurnal de sarcina- sapt 25

Daca mi-ar fi zis cineva vreodata ca voi ajunge in luna a 7a de sarcina fara nici un chin n-as fi crezut. Am pierdut vreo 15 kile e adevarat, dar nu ca n-as manca, doar ca ma atrag acum mancarurile mai sanatoase (ceea ce e culmea, eu nu puteam concepe masa fara carne), neprajite, legume etc. Mananc putin si des, ceea ce probabil conteaza. De asemenea, conteaza si momentele depresive si starile nasoale (stiu deja cui tre sa-i multumesc pt asta). In rest, analize bune, copil sanatos, 640g in sapt 24, ceea ce am inteles ca nu e rau si .....misca la greu. Cand ma intrebau prietenele mai ales daca misca, nu ma gandeam ca am sa ajung sa ma trezesc din somn ca are Tudor chef de gimnastica :) De obicei activ seara dar si uneori dimineata devreme, in restul timpului destul de linistit. Cred ca am inteles dupa ceva timp ca nu va avea prea mare parte de taica-su, dupa modul constant si clar in care se intereseaza de el (adica deloc), insa sper sa se bucure de prietenii mei care il asteapta cu cel mai mare interes. Chiar daca ma cunosc si stiu f bine ce implicata eram in relatia mea, sunt totusi cunoscuti care se intreaba daca nu cumva e copilul altuia - mai ales ca exista cineva care imi mai inveseleste zilele. Mi se pare pueril din partea lor, insa uneori mi-as dori sa pot face copilul asta cuiva care chiar si-l doreste si nu unuia care l-a considerat de la bun inceput o durere de cap. Dar asta e viata, ca un scutec, plina de kkt si mereu la curul tau.

Oricum, sarcina merge bine...si ma taraste si pe mine cu ea, vreau nu vreau.

Iluzii ucise

In deriva....nu stiu incotro sa o apuc. Ma simt blocata in timp, care uneori se scurge f greu, alteori f repede...dar totusi simt ca-s blocata. Inca nu m-am obisnuit pe deplin cu noua eu, cred ca o sa-mi ia ceva timp. Noua eu e o femeie foarte malitioasa, schimbatoare si mofturoasa.....glumesc (stati asa, ce credeati, ca ma transform in pitzi??!! doamne fereste). Fara gluma acum, noua eu nu stiu cum e, are multe parti din vechea eu, insa si foarte multe lucruri noi, marunte dar importante. Lucruri pe care le recastigasem pt mine in decembrie anul trecut si le-am aruncat fara mila la gunoi in ianuarie (pfff si pt ce?!?). Acum le-am regasit si ma bucur de ele. Noua eu este mult mai inteligenta ca vechea eu, dar asta e o chestie nasoala in situatia mea :)) - de fapt, nu e mai inteligenta, insa nu inchide ochii asa de usor la asa de multe. Adevarul este ca n-am fost niciodata tradata pana acum...poate am iubit eu cu masura sau poate mi-am ales mai bine iubitii. Prima oara si cea mai dureroasa si greu de obisnuit cu ea - ce daca nu mai am sentimente puternice si nu-s geloasa?, ma tot intreb cum am putut sa stau si sa inchid ochii....si mai ales de ce????? am tolerat o relatie inutila si nefericita de dragul cui?.......De ce ma chinui acum? Pt ca ma tot gandesc cum poti sa stai cu cineva stiind f bine ca mai ai si pe altcineva? Eu n-am putut sa fac asta niciodata; daca ajungeam in postura de a ma apropia de altcineva destul de mult alegeam inainte sa ranesc - ori rupeam relatia ori rupeam apropierea. Nu pot condamna pe nimeni ca am fost parasita, cand si eu am avut un episod in care aproape alesesem pe altcineva - insa nu am mintit si nu am inselat; si n-am fugit. Am ales, constient si matur - si acum imi pare rau....era mult mai bine sa fiu inconstienta, sa iubesc temporar si imatur si sa fac dragoste. E adevarat ca am si castigat din maturitatea de care am dat dovada, insa nestiind partea cealalta inclin sa cred ca eram mult mai castigata daca faceam ce simteam si nu ce am crezut ca e bine. Nici nu stiu daca pot invata ceva din asta si data viitoare sa fac ce simt si nu ce cred. Nici nu imi pot da seama acum daca mai am disponibilitatea de a iubi, sper insa ca timpul sa le rezolve. Mai am 3 luni de deriva si sper ca schimbarile hormonale sa nu-mi hraneasca despresiile prea rau, apoi pot spera sa fiu libera intr-o oarecare masura. Sa vedem. Ma chinuie uneori pana si intentiile bune ale prietenilor - majoritatea imi spun ca spera sa ma impac cu fostul - si imi este f greu sa le explic ca nu imi era bine si ca nu mi-ar fi bine, fara sa par o catzea rautacioasa. Cel putin, cand eram visatoare speram si credeam in iluziile mele - acum nu mai sunt nici iluziile si realitatea e nemiloasa. Oare cand am sa-mi recapat visele inapoi? Sau macar capacitatea de a visa??

Scrisoare catre fufex

Am promis cuiva ca voi scrie candva acesta scrisoare. Si uite, a venit timpul sa ma tin de cuvant.

Ce reprezinta fufex? Pai sa zicem smplu : majoritatea gagicilor ingrijite si impopotonate care nu au moralitate si se mint singure ca nu-s de vina. In ultima vreme intalnesc din ce in ce mai multe cazuri de relatii terminate, in care el de obicei se combina dupa (sau chiar de dinainte) cu o fufa. Zic fufa, ca orice femeie care se respecta nu se baga daca stie ca exista deja acolo o relatie serioasa (da, sigur, toate sunteti mintite si pe deasupra si imbecile sa credeti orice, pe cuvant ca va cred!). Ce nu realizeaza fufex este faptul cel mai simplu si anume ca sunt folosite temporar pentru a alina rani mult prea profunde si ca atentia pe care o primesc nu este decat o refulare rebela si inconstienta a unor barbati imaturi. Barbatii fug se chestii serioase si discutii - e mult mai simplu sa isi infiga pula intr-o proasta care se minte ca e iubita. Asta functioneaza mereu, dar pe scurta durata. Si pentru ei este o binecuvantare (daca nu se aleg cu ceva din asta, gen "cand-ma-pis-ma-tin-de-pom" etc) pana realizeaza ca au dat o femeie pe o paiata si o relatie pe un nr limitat de orgasme. Ei, nu mereu e cazul, uneori imbecilii traiesc o viata intreaga cu una din astea, care se multumeste cu ce primeste si care mai mereu va primi de la mai multi. Asta de care povestesc eu e cazul ideal, in care imbecilul realizeaza devreme ca e imbecil, chiar daca nu mai are ce face. Ei, ce ziceam? Ziceam ca e o adevarata moda cu fufex si ma intrebam daca cumva barbatii su devenit mai imbecili in ultima vreme sau erau si inainte asa si nu am observat eu? Eu, daca am fost fufex? M-a pazit Dzeu de asa ceva pana acum si sper si in continuare. Oricum, le doresc multe chestii fufexurilor : le doresc sa nu aiba niciodata copii (in felul asta nu se mai inmultesc si in plus scapa de durerea si umilinta de a fi parasite de imbecili exact cand nu trebuie), le doresc multe orgasme ca si amintiri de batranete si sper sa gaseasca pana la urma un imbecil care sa le accepte asa cum sunt si sa reziste sa traiasca toata viata cu una care vrea de la toti, pe principiul "oricum, oricat, numai sa fie!"

Ei hai, nu ma acuzati ca refulez, nu-s rautacioasa, chiar am ajuns sa apreciez munca depusa de fufex - da ocazia unei femei adevarate sa vada clar cu cine sta alaturi! Serios...si sa stiti ca n-au munca usoara; pentru 3-4 minute de orgasm trebuie sa suporte calme toate lamentarile, nervii pricinuiti de fosta, supararile si necazurile imbecilului.....si sa fie dragute, intelegatoare si finute, sa arate bine in orice imprejurare si sa zambeasca orice ar fi.

PS: pe fostul meu il scutesc de termenul imbecil, l-am iubit totusi si nu vreau sa-l etichetez asa pe tatal viitorului mei copil, asa ca il rog, daca citeste sa nu se regaseasca in textul de mai sus cu eticheta, numai cu actiunile. ;)

Ma acuza prietenii ca scriu cam rar....asta e, am o viata plina. Cel mai bun semn ca ai ce face este cand nu ai timp de net :)

Si viata mea s-a complicat enorm in ultima vreme - furtuna totala...ce mai...uragan in toata regula. Incet incet trece insa si simt valurile din ce in ce mai mici...in curand se asterne linistea si pacea. Ce ciudat sa vad ca sentimentele se pot schimba asa repede incat sa nu te poti obisnui cu schimbarea. Cand iubesti ai impresia ca nu vei mai simti nicicand altfel; insa momentul in care realizezi ca nu mai iubesti de fapt vine asa de repede si te ia prin surprindere mereu. Si parca si orgoliul iti zice "nu-i corect, nu e asa de simplu"! Dar chiar asa e, simplu....trebuie doar sa accepti ce simti; odata rezolvata treaba asta, iti este foarte clar sa stii ce vrei sa faci si ce e mai bine pt tine. Asa ca, acum fac ordine in viata si in ganduri si ma pregatesc pentru ce va veni....un bebe e mereu un motiv de schimbari si adaptari. Nici nu m-am obisnuit cu ideea si vad ca timpul nu iarta...trece uneori prea repede alteori prea greu si vrei-nu-vrei te lasa in urma cu ganduri, idei si experiente. A ramas tristetea unei relatii esuate si mahnirea intensa de a nu fi ales si cantarit mai bine inainte de o relatie, dar am scuza universala cu femeia indragostita (eu cel putin asa imi spun cand sunt indulgenta cu mine). Si scara mea de valori s-a dezechilibrat cand am realizat cu cine traiam si cat de putin respect am dovedit fata de mine in ultimul timp, de dragul unor iluzii ca : sinceritatea, iubirea, respectul. Iluzii sunt, exista numai pt o clipa in timp si gata...duse pe apa sambetei. Spunea fostul meu intr-o conversatie "eu nu mint, eu doar ascund adevarul" si pt un moment am crezut ca glumeste. Adevarul este ca minte si indiferent cum iti place sa-i spui, tot minciuna este. Si ma gandeam la mine, cand si cum am mintit. Si am realizat ca nu prea mint si nici nu ascund adevarul; si ca urasc minciuna. La fel cum nu imi doresc sa traiesc printre mincinosi si ipocriti...si uite asa am ajuns sa realizez ca de fapt nu mai iubesc. Nu a fost asa de greu de fapt, doar ca societatea ne dreseaza de mici si ne spune ce ar trebui sa simtim, cum sa ne comportam si ce sa credem. O chestie mai nasoala nici ca exista decat societatea! La dracu cu ea si cu ceea ce e bine. Cred ca adevarul se ascunde in sufletele calde si el va birui mereu peste minciuna. Si asta ma face sa merg mai departe si sa fac abstractie de ideea de a aduce pe lume un copil pe care in mod sigur exista persoane pe care nu si-l doresc. Insa acest copil este un adevar si nu a fost conceput din minciuna (sunt persoane care m-ar contrazice, drept sa spun, dar eu am constiinta curata) si el va fi adevarul meu in viata si dovada palpabila ca am iubit (inocent si naiv, e adevarat). Daca voi mai iubi? Poate iubesc si acum fara sa-mi dau seama....poate am ajuns cumva sa ma iubesc pe mine in aceeasi masura ca si pe ceilalti. Iubire adevarata cu un barbat? Ei, aceasta este ca mos craciun - exista in masura in care crezi si pentru moment credinta mi-e un pic zdruncinata; dar cine stie? atunci cand te astepti mai putin iti trimite viata un mesager ;)

Intrebari fara raspuns

Ma intreb cum ar fi daca in viata asta toti am fi cum ne dorim sa fim si nu cum suntem in realitate.... E greu uneori sa lupti cu tine insuti si sa castigi (?!?) si pierderile si regasirile de sine sunt doar faze premergatoare catre un alt eu. Un eu pe care nu-l recunosti si nu sti daca-l vei place sau nu, un eu conditionat de ce ti se intampla; ajungem sa ne intrebam uneori cine (mai) suntem si daca suntem mai buni sau mai rai, fara sa stim raspunsul. Cum oare lucrurile pareau asa complicate o secunda in urma ca acum sa-ti fie atat de clare? In viata nu ramane nimic fara plata (sau rasplata) si incep sa ma tem ca voi sfarsi prin a obosi si a ma preda in fata unui inamic mereu castigator : viata. Un inamic care nu are nimic in comun cu sinceritatea, dreptatea, iubirea, frumosul........ci doar cu ideea de supravietuire. Un inamic care-ti infrange visele, sperantele, sentimentele doar pt a-ti da posibilitatea sa le inlocuiesti mereu cu altele si altele. Pare obositor, asa-i? Ei, eu una inca nu ma simt obosita si sper sa nu vina ziua in care sa depun armele - sau acea zi sa coincida cu cea in care voi inchide ochii pt ultima oara.