Iluzii ucise

In deriva....nu stiu incotro sa o apuc. Ma simt blocata in timp, care uneori se scurge f greu, alteori f repede...dar totusi simt ca-s blocata. Inca nu m-am obisnuit pe deplin cu noua eu, cred ca o sa-mi ia ceva timp. Noua eu e o femeie foarte malitioasa, schimbatoare si mofturoasa.....glumesc (stati asa, ce credeati, ca ma transform in pitzi??!! doamne fereste). Fara gluma acum, noua eu nu stiu cum e, are multe parti din vechea eu, insa si foarte multe lucruri noi, marunte dar importante. Lucruri pe care le recastigasem pt mine in decembrie anul trecut si le-am aruncat fara mila la gunoi in ianuarie (pfff si pt ce?!?). Acum le-am regasit si ma bucur de ele. Noua eu este mult mai inteligenta ca vechea eu, dar asta e o chestie nasoala in situatia mea :)) - de fapt, nu e mai inteligenta, insa nu inchide ochii asa de usor la asa de multe. Adevarul este ca n-am fost niciodata tradata pana acum...poate am iubit eu cu masura sau poate mi-am ales mai bine iubitii. Prima oara si cea mai dureroasa si greu de obisnuit cu ea - ce daca nu mai am sentimente puternice si nu-s geloasa?, ma tot intreb cum am putut sa stau si sa inchid ochii....si mai ales de ce????? am tolerat o relatie inutila si nefericita de dragul cui?.......De ce ma chinui acum? Pt ca ma tot gandesc cum poti sa stai cu cineva stiind f bine ca mai ai si pe altcineva? Eu n-am putut sa fac asta niciodata; daca ajungeam in postura de a ma apropia de altcineva destul de mult alegeam inainte sa ranesc - ori rupeam relatia ori rupeam apropierea. Nu pot condamna pe nimeni ca am fost parasita, cand si eu am avut un episod in care aproape alesesem pe altcineva - insa nu am mintit si nu am inselat; si n-am fugit. Am ales, constient si matur - si acum imi pare rau....era mult mai bine sa fiu inconstienta, sa iubesc temporar si imatur si sa fac dragoste. E adevarat ca am si castigat din maturitatea de care am dat dovada, insa nestiind partea cealalta inclin sa cred ca eram mult mai castigata daca faceam ce simteam si nu ce am crezut ca e bine. Nici nu stiu daca pot invata ceva din asta si data viitoare sa fac ce simt si nu ce cred. Nici nu imi pot da seama acum daca mai am disponibilitatea de a iubi, sper insa ca timpul sa le rezolve. Mai am 3 luni de deriva si sper ca schimbarile hormonale sa nu-mi hraneasca despresiile prea rau, apoi pot spera sa fiu libera intr-o oarecare masura. Sa vedem. Ma chinuie uneori pana si intentiile bune ale prietenilor - majoritatea imi spun ca spera sa ma impac cu fostul - si imi este f greu sa le explic ca nu imi era bine si ca nu mi-ar fi bine, fara sa par o catzea rautacioasa. Cel putin, cand eram visatoare speram si credeam in iluziile mele - acum nu mai sunt nici iluziile si realitatea e nemiloasa. Oare cand am sa-mi recapat visele inapoi? Sau macar capacitatea de a visa??