Pana sa ma dezmeticesc, realitatea a prins curaj si m-a lovit in plin in fata. Acum realizez ca are degete si gura si urechi, maini, picioare, par, gene.........offf; are pana si oua.:) Am invatat sa ma obisnuiesc cu noua prezenta din mine, cu ghemul care imi oboseste diminetile cand ma trezeste la 6, care imi chinuie noptile cand fac ture la wc. Dar nu am realizat ce putin timp avem asa impreuna si cat de repede se apropie timpul cand voi fi eu si el, nu o singura fiinta impreuna. Nu sunt siropoasa de felul meu, chiar din contra;cei care ma stiu pot sa aprobe asta. Insa ma surprind din ce in ce mai des smiorcaind la finalul unui film de dragoste sau pur si simplu vazand doi batranei care se tin de mana la 80 ani. Si nu pot scapa de sentimentul de vinovatie : am avut o perioada cand acest copil mi se parea singurul motiv pentru care mi se intamplau numai lucruri rele - si desi nu puteam sa-l urasc, incercam sa fac abstractie de existenta lui. Imi pare nespus de rau ca am ajuns in starea sa regret aceasta minune si sa consider ca incurca vietile tuturor si n-am sa pot uita niciodata ca lucrul pe care acum il doresc asa de mult mi se parea un blestem. Ma doare si acum ca se va naste fara sa simta apropierea tatalui sau natural si ca una dintre primele miscari nu le-a simtit acesta, mi se pare o irosire inutila a unor mici miracole. Nu cred ca am fost vreodata asa de emotionata ca in ziua cand am auzit prima oara la ecograf cum ii bate inima sau cand am realizat ca ecranul acela mic nu era o pictura abstracta, ci o reprezentare suava a unui inceput de viata. Am citit recent ca, dupa 7 luni, deja copilul recunoaste sunetele pe care le aude in mediul (soneria telefonului, alarme, voci, etc). Datorita prietenilor mei care mi-au fost aproape, probabil ca Tudor se crede la Chis'nau, plod di rachiet :)) :)) Mi-ar fi placut sa nu ma bucur singura de chestiile astea care intaresc legatura dintre parinte si copil si care fac sa ti se stranga inima cand te gandesti cum o sa fie sa-l tii in brate. Dar asta e, probabil ca o sa recupereze dupa. O sa vedem. Ce ramane pana la urma este minunea cu are consider ca ma rasplateste Domnul pentru ca am fost cuminte (sau nu)........glumesc.