Ce simpatica e viata asta cateodata...asculti o melodie pe repeat........pana ajung sa faca copii nostrii dinti. Doar ca atata exactitate n-am pomenit - credeam ca copii e doar la plural ca asa mergea mai bine melodia :) :) 

Melodia insa este la fel de frumoasa, melodioasa si expresiva ca la prima auditie. Pentru asta tre sa multumim maestrului Tudor Gheorghe si orchestrei care-l acompaniaza.

Si ce daca!?!

Si ce daca dai totul si nu astepti nimic? Dai tot pt tine, pentru o clipa de autoapreciere...... Dar exista momente cand dai totul pentru ca ti se ia....si stai calm si zambitor si simti sufletul cum se scurge din vene. Si sti ca dai totul si ca vei ramane gol, dar nu-ti pasa. Si te dai cu zambetul pe buze. Ignori acea parte din tine care urla disperata sa pastrezi ceva si pentru tine, esti surd si orb pentru ca asa alegi. Si nu-ti pasa pana cand nu ajungi singur. Singur cu tine insuti - adica singur cu nimeni, ca deja esti gol. Si te gandesti calm ca tot ce reprezentai, toate lucrurile frumoase care traiau in tine, pe toate le-ai facut cadou. Si ai vrea sa fi din nou plin, doar ca sti ca asta dureaza. Trebuie sa le aduni din nou, sa le traiesti din nou, sa le respiri din nou. Si poate uneori esti cam obosit si resemnat. Uneori golul e asa de gol ca nu mai exista nici dorinta de plin. Si, desi simti ca pentru tine s-a terminat, sti ca nu ai decat doua optiuni : sa traiesti gol sau sa incerci sa umpli usor la loc golul. Eu nu stiu unde sunt. Nu mai simt dorinta de plin, dar nici nu reusesc sa traiesc gol. Si am pentru ce trai - Dudu si MiauMiau. Vreau sa-i vad mari, fericiti, tristi, entuziasmati, resemnati.....vreau sa fiu acolo cand se indragosesc prima oara, sa le mangai parul cand sufera dupa prima dragoste, sa le sarut genunchii cand au sa-i juleasca...si tot asa. Si nu pot face asta gol. Doar ca am obosit si m-am resemnat. Si de aia nu stiu unde sunt. Barbatilor pe care i-am iubit nu le-am omorit copii, celorlalti nu le-am dat macar ocazia sa ajunga in punctul ala. Si ma uit la copchii mei si vad ca Dumnezeu m-a ajutat sa culeg ce e mai bun in barbatii aia. Asta a fost cadoul si multumirea mea. E frumos sa vezi cum poti face din suferinta frumusete, cum lacrimile le poti transforma in margaritare, cum poti sadi si creste in tine lucruri extraordinare care sa-ti stranga degetul cand sunt fragili si care sa-ti zica "mami esti draguta" cand inca nu se sterg singuri la fund. Si daca pretul a fost sufletul meu, l-as mai da o data daca as avea doua! Si poate de aia am facut pace cu golul. Doar ca pana si pasarea Phoenix are nevoie de propria cenusa ca sa renasca. Si simt ca pana si cenusa s-a risipit in vant. Au ramas vagi urme pe obrajii pruncilor mei, ca o mangaiere materna si-un sarut de noapte buna. Si recitesc versurile cu autor necunoscut "lasa-ma mama" si le simt...si nu-mi pare rau. Si daca asta seara sunt poate melancolica.....nu va lasati pacaliti......ma vad in ochii copiilor mei in fiecare dimineata si iubesc mai mult ca oricand.

Oare cum reusesc? Cum de reusesc sa cred in oameni cand oamenii de langa mine s-a incapatzanat de atatea ori sa-mi demonstreze ca-s niste jegosi? Poate pentru ca am si alti oameni langa mine care-mi demonstreaza zi de zi ca merita sa acorzi increderea cateodata. Doar ca, la capitolul sexul opus, sunt praf. Nu stiu daca e vreun defect din nastere sau dobandit, dar parca imi aleg sa simt pentru barbati din ce in ce mai varza. Frustrati, nefericiti, fara neuroni si fara respect fata de ei insisi. Ar trebui sa fac un sablon deja. Uitasem si penibili, asta e "calitatea" care ma enerveaza cel mai tare. Si uite asa, ma incapatzanez de fiecare data sa-mi fac viata si mai varza. Ultima isprava? Hmmmm.....subiect de roman/telenovela. Doar ca eu mereu reusesc sa le gasesc scuze cand de fapt e clar ca profita fara scrupule de orice slabiciune as putea avea. Si ca, mai rau decat niste mojici, ajung sa-mi ranjeasca in fata, desi ar trebui sa nici nu ridice macar ochii din pamant. De unde placerea nebuna de a fi curios sa vezi cu tot dinadinsul salata de varza pe care ai lasat-o in urma? Si de ce te incapatanezi sa crezi ca esti destept cand de fapt esti ultimul prost? Vezi-ti pasarica de viata ta si fi linistit, n-am nevoie de nimic, n-am chef sa-ti vad mecla de penibil si nici nu ai nimic de impartit cu mine. Ce-o fi asa greu? Sper sa te impinga curiozitatea si sa-mi citesti din cand in cand blogul. Rezolva-ti curiozitatile pe wikipedia si uita ca exist. Si nu te mai incapatana sa-mi demonstrezi de fiecare data cat de penibil esti si ce lipsa enorma de lichid rosu ai in instalatie. Daca am facut o "mica" greseala sa te consider vreodata barbat nu inseamna ca nu ai reusit cu brio sa-mi demonstrezi ca penibilul nu are margini. Asa praf cum sunt, stau mult mai bine decat tine si te-as sfatui sa nu ma mai calci pe nervi mult, altfel am sa uit cat de umana sunt si n-o sa-mi mai pese nici macar de nevinovatii naivi pe care-i distrugi cu "umanitatea" ta. Da, ai avut dreptate, nu esti asa cum te credeam. Adevarul este ca esti mult mai rau decat te vezi. Si nu din cauza ca esti rau si nici n-are de-a face cu vreo trasatura mostenita. Este simplu. Esti doar prost. Si e greu doar pt ceilalti. Poate nu-mi invat eu lectiile de la viata prea usor, dar intr-un final le invat. Ultima lectie? Invat sa ma bucur de libertate fara scrupule si fara idei preconcepute. Periculos pentru altii, as zice. Dar o sa vedem.......Hasta la vista, baby! ;)

http://www.youtube.com/watch?v=vIwICDXpi_M&list=PLBACF596E2CBC5EFB