Cum sti ca s-a terminat?

Uite asa simplu. Te uiti intr-o dimineata in oglinda si realizezi ca ai epuizat toate scuzele bine intentionate gandite sa ascunda lipsa de consideratie a celuilalt. In clipa aia scurta in care recunosti ca a te minti singur e de fapt un o lipsa de consideratie fata de tine insuti si fata de altii. Cand naivitatea adusa de sentimentele tale se spulbera si cand realitatea scoate in fata amalgamul de minciuni, dezinteres si rautati al celuilalt. Mai ales a celui/celei pe care-l vedeai si credeai mai presus de orice ar avea legatura cu ele. Si, fara sa vrei sau sa realizezi, te maturizezi. Si din acea secunda efemera incepi sa fi alt tu. Sigur, poti sa te mai ascunzi o perioada, sa incerci sa gasesti vinovati, sa alegi sa uiti clipa. Doar ca adevarul are un obicei de a iesi in fata si prea mult n-ai sa poti. La fel ca si cei care vad lumina si nu pot trai in intuneric, asa nici tu n-ai sa mai poti. Bine, asta plecand de la presupunerea ca ai ceva dotari la mansarda. Dupa mine, prostul cel mai prost e ala de se minte asa bine pe el insusi incat ajunge sa se creada :) Multe citate inteligente iti vor zice ca fericirea e numai in tine. Corect. Doar ca in tine inseamna minte si spirit, adica cap si suflet. M-am intrebat mai mereu daca e corect si bine “fericiti cei saraci cu duhul”. Noi tindem sa intelegem asta prin “fericiti cei prosti” si e gresit. Cred ca scos din context putem intelege ce vrem, insa nu trebuie sa fie si adevarat. Duhul.....asta e cheia sa intelegem. Duhul se refera la “duhul sfant” si nu la nivelul de inteligenta. Fericiti cei care trec pe langa suferinta fara sa sufere si sa se simta revoltati de nedreptate. Fericiti .....hmmmm. Depinde ce inseamna fericirea pentru tine. Si uite cum am pierdut sirul si m-am avantat pe terenul minat si stufos al definitiilor personale. Sa revenim. Citeam deunazi diverse texte ironice despre fostul/fosta si ce gandesc ei (si ce gandesc ele) dupa o despartire. In mare majoritate sunt declarate pamflet de catre autor. Altii le numesc frustrari. Indiferent cum s-ar numi, ele sunt caramizile pe care le caram din relatie in relatie, care ne aduc mereu in situatia de a fi cu sacul la spinare, de a ne scade sansele unei relatii frumoase doar pentru ca refuzam sa ne acceptam asa cum suntem si refuzam sa acceptam pe ceilalti. Toti ne investim partenerul cu calitati pe care nu le detine. Insa nu toti avem puterea de a recunoaste ca am facut-o atunci cand realizam adevarul. Si uite asa revim la ce am inceput si la ce am vrut de fapt sa zic. Sti cand s-a terminat in momentul in care reusesti sa te dezvolti sufleteste atat cat sa nu te mai poti minti singur. Si asta sta numai in puterea fiecaruia. Bilantul, prea putin important, vine cand te indrepti cu pasi repezi pe drumul catre garsoniera cu usa deasupra si sti ca nu mai ai cum sa amani intrevederea cu adevarul. Insa atunci nu poti schimba nimic si esti prea uzat pentru regrete. Le resimti, dar experienta iti spune ca-s degeaba, ca nu poti schimba nimic. Si ca daca n-ai facut-o cand trebuia, momentul a trecut si nu mai ai ce face. Eu cred ca asta face diferenta intre o viata traita frumos si una irosita (doar punctul meu de vedere, binenteles). Sa traiesti frumos nu e un deziderat decat pentru putini oameni in ziua de azi. Cred ca fix asta face diferenta. Sa traiesti frumos inseamna sa ajungi sa te accepti asa cum esti si sa iubesti oamenii pentru ceea ce sunt si nu pentru ce ai vrea sa fie. Si sa-ti cresti copiii sa devina oameni frumosi, care nici nu incearca sa se minta. La multi ani dragilor de ce vreti voi (valentains, dragobete, ziua sfantului duh)!