Jurnal de sarcina- sapt 25

Daca mi-ar fi zis cineva vreodata ca voi ajunge in luna a 7a de sarcina fara nici un chin n-as fi crezut. Am pierdut vreo 15 kile e adevarat, dar nu ca n-as manca, doar ca ma atrag acum mancarurile mai sanatoase (ceea ce e culmea, eu nu puteam concepe masa fara carne), neprajite, legume etc. Mananc putin si des, ceea ce probabil conteaza. De asemenea, conteaza si momentele depresive si starile nasoale (stiu deja cui tre sa-i multumesc pt asta). In rest, analize bune, copil sanatos, 640g in sapt 24, ceea ce am inteles ca nu e rau si .....misca la greu. Cand ma intrebau prietenele mai ales daca misca, nu ma gandeam ca am sa ajung sa ma trezesc din somn ca are Tudor chef de gimnastica :) De obicei activ seara dar si uneori dimineata devreme, in restul timpului destul de linistit. Cred ca am inteles dupa ceva timp ca nu va avea prea mare parte de taica-su, dupa modul constant si clar in care se intereseaza de el (adica deloc), insa sper sa se bucure de prietenii mei care il asteapta cu cel mai mare interes. Chiar daca ma cunosc si stiu f bine ce implicata eram in relatia mea, sunt totusi cunoscuti care se intreaba daca nu cumva e copilul altuia - mai ales ca exista cineva care imi mai inveseleste zilele. Mi se pare pueril din partea lor, insa uneori mi-as dori sa pot face copilul asta cuiva care chiar si-l doreste si nu unuia care l-a considerat de la bun inceput o durere de cap. Dar asta e viata, ca un scutec, plina de kkt si mereu la curul tau.

Oricum, sarcina merge bine...si ma taraste si pe mine cu ea, vreau nu vreau.

Iluzii ucise

In deriva....nu stiu incotro sa o apuc. Ma simt blocata in timp, care uneori se scurge f greu, alteori f repede...dar totusi simt ca-s blocata. Inca nu m-am obisnuit pe deplin cu noua eu, cred ca o sa-mi ia ceva timp. Noua eu e o femeie foarte malitioasa, schimbatoare si mofturoasa.....glumesc (stati asa, ce credeati, ca ma transform in pitzi??!! doamne fereste). Fara gluma acum, noua eu nu stiu cum e, are multe parti din vechea eu, insa si foarte multe lucruri noi, marunte dar importante. Lucruri pe care le recastigasem pt mine in decembrie anul trecut si le-am aruncat fara mila la gunoi in ianuarie (pfff si pt ce?!?). Acum le-am regasit si ma bucur de ele. Noua eu este mult mai inteligenta ca vechea eu, dar asta e o chestie nasoala in situatia mea :)) - de fapt, nu e mai inteligenta, insa nu inchide ochii asa de usor la asa de multe. Adevarul este ca n-am fost niciodata tradata pana acum...poate am iubit eu cu masura sau poate mi-am ales mai bine iubitii. Prima oara si cea mai dureroasa si greu de obisnuit cu ea - ce daca nu mai am sentimente puternice si nu-s geloasa?, ma tot intreb cum am putut sa stau si sa inchid ochii....si mai ales de ce????? am tolerat o relatie inutila si nefericita de dragul cui?.......De ce ma chinui acum? Pt ca ma tot gandesc cum poti sa stai cu cineva stiind f bine ca mai ai si pe altcineva? Eu n-am putut sa fac asta niciodata; daca ajungeam in postura de a ma apropia de altcineva destul de mult alegeam inainte sa ranesc - ori rupeam relatia ori rupeam apropierea. Nu pot condamna pe nimeni ca am fost parasita, cand si eu am avut un episod in care aproape alesesem pe altcineva - insa nu am mintit si nu am inselat; si n-am fugit. Am ales, constient si matur - si acum imi pare rau....era mult mai bine sa fiu inconstienta, sa iubesc temporar si imatur si sa fac dragoste. E adevarat ca am si castigat din maturitatea de care am dat dovada, insa nestiind partea cealalta inclin sa cred ca eram mult mai castigata daca faceam ce simteam si nu ce am crezut ca e bine. Nici nu stiu daca pot invata ceva din asta si data viitoare sa fac ce simt si nu ce cred. Nici nu imi pot da seama acum daca mai am disponibilitatea de a iubi, sper insa ca timpul sa le rezolve. Mai am 3 luni de deriva si sper ca schimbarile hormonale sa nu-mi hraneasca despresiile prea rau, apoi pot spera sa fiu libera intr-o oarecare masura. Sa vedem. Ma chinuie uneori pana si intentiile bune ale prietenilor - majoritatea imi spun ca spera sa ma impac cu fostul - si imi este f greu sa le explic ca nu imi era bine si ca nu mi-ar fi bine, fara sa par o catzea rautacioasa. Cel putin, cand eram visatoare speram si credeam in iluziile mele - acum nu mai sunt nici iluziile si realitatea e nemiloasa. Oare cand am sa-mi recapat visele inapoi? Sau macar capacitatea de a visa??

Scrisoare catre fufex

Am promis cuiva ca voi scrie candva acesta scrisoare. Si uite, a venit timpul sa ma tin de cuvant.

Ce reprezinta fufex? Pai sa zicem smplu : majoritatea gagicilor ingrijite si impopotonate care nu au moralitate si se mint singure ca nu-s de vina. In ultima vreme intalnesc din ce in ce mai multe cazuri de relatii terminate, in care el de obicei se combina dupa (sau chiar de dinainte) cu o fufa. Zic fufa, ca orice femeie care se respecta nu se baga daca stie ca exista deja acolo o relatie serioasa (da, sigur, toate sunteti mintite si pe deasupra si imbecile sa credeti orice, pe cuvant ca va cred!). Ce nu realizeaza fufex este faptul cel mai simplu si anume ca sunt folosite temporar pentru a alina rani mult prea profunde si ca atentia pe care o primesc nu este decat o refulare rebela si inconstienta a unor barbati imaturi. Barbatii fug se chestii serioase si discutii - e mult mai simplu sa isi infiga pula intr-o proasta care se minte ca e iubita. Asta functioneaza mereu, dar pe scurta durata. Si pentru ei este o binecuvantare (daca nu se aleg cu ceva din asta, gen "cand-ma-pis-ma-tin-de-pom" etc) pana realizeaza ca au dat o femeie pe o paiata si o relatie pe un nr limitat de orgasme. Ei, nu mereu e cazul, uneori imbecilii traiesc o viata intreaga cu una din astea, care se multumeste cu ce primeste si care mai mereu va primi de la mai multi. Asta de care povestesc eu e cazul ideal, in care imbecilul realizeaza devreme ca e imbecil, chiar daca nu mai are ce face. Ei, ce ziceam? Ziceam ca e o adevarata moda cu fufex si ma intrebam daca cumva barbatii su devenit mai imbecili in ultima vreme sau erau si inainte asa si nu am observat eu? Eu, daca am fost fufex? M-a pazit Dzeu de asa ceva pana acum si sper si in continuare. Oricum, le doresc multe chestii fufexurilor : le doresc sa nu aiba niciodata copii (in felul asta nu se mai inmultesc si in plus scapa de durerea si umilinta de a fi parasite de imbecili exact cand nu trebuie), le doresc multe orgasme ca si amintiri de batranete si sper sa gaseasca pana la urma un imbecil care sa le accepte asa cum sunt si sa reziste sa traiasca toata viata cu una care vrea de la toti, pe principiul "oricum, oricat, numai sa fie!"

Ei hai, nu ma acuzati ca refulez, nu-s rautacioasa, chiar am ajuns sa apreciez munca depusa de fufex - da ocazia unei femei adevarate sa vada clar cu cine sta alaturi! Serios...si sa stiti ca n-au munca usoara; pentru 3-4 minute de orgasm trebuie sa suporte calme toate lamentarile, nervii pricinuiti de fosta, supararile si necazurile imbecilului.....si sa fie dragute, intelegatoare si finute, sa arate bine in orice imprejurare si sa zambeasca orice ar fi.

PS: pe fostul meu il scutesc de termenul imbecil, l-am iubit totusi si nu vreau sa-l etichetez asa pe tatal viitorului mei copil, asa ca il rog, daca citeste sa nu se regaseasca in textul de mai sus cu eticheta, numai cu actiunile. ;)

Ma acuza prietenii ca scriu cam rar....asta e, am o viata plina. Cel mai bun semn ca ai ce face este cand nu ai timp de net :)

Si viata mea s-a complicat enorm in ultima vreme - furtuna totala...ce mai...uragan in toata regula. Incet incet trece insa si simt valurile din ce in ce mai mici...in curand se asterne linistea si pacea. Ce ciudat sa vad ca sentimentele se pot schimba asa repede incat sa nu te poti obisnui cu schimbarea. Cand iubesti ai impresia ca nu vei mai simti nicicand altfel; insa momentul in care realizezi ca nu mai iubesti de fapt vine asa de repede si te ia prin surprindere mereu. Si parca si orgoliul iti zice "nu-i corect, nu e asa de simplu"! Dar chiar asa e, simplu....trebuie doar sa accepti ce simti; odata rezolvata treaba asta, iti este foarte clar sa stii ce vrei sa faci si ce e mai bine pt tine. Asa ca, acum fac ordine in viata si in ganduri si ma pregatesc pentru ce va veni....un bebe e mereu un motiv de schimbari si adaptari. Nici nu m-am obisnuit cu ideea si vad ca timpul nu iarta...trece uneori prea repede alteori prea greu si vrei-nu-vrei te lasa in urma cu ganduri, idei si experiente. A ramas tristetea unei relatii esuate si mahnirea intensa de a nu fi ales si cantarit mai bine inainte de o relatie, dar am scuza universala cu femeia indragostita (eu cel putin asa imi spun cand sunt indulgenta cu mine). Si scara mea de valori s-a dezechilibrat cand am realizat cu cine traiam si cat de putin respect am dovedit fata de mine in ultimul timp, de dragul unor iluzii ca : sinceritatea, iubirea, respectul. Iluzii sunt, exista numai pt o clipa in timp si gata...duse pe apa sambetei. Spunea fostul meu intr-o conversatie "eu nu mint, eu doar ascund adevarul" si pt un moment am crezut ca glumeste. Adevarul este ca minte si indiferent cum iti place sa-i spui, tot minciuna este. Si ma gandeam la mine, cand si cum am mintit. Si am realizat ca nu prea mint si nici nu ascund adevarul; si ca urasc minciuna. La fel cum nu imi doresc sa traiesc printre mincinosi si ipocriti...si uite asa am ajuns sa realizez ca de fapt nu mai iubesc. Nu a fost asa de greu de fapt, doar ca societatea ne dreseaza de mici si ne spune ce ar trebui sa simtim, cum sa ne comportam si ce sa credem. O chestie mai nasoala nici ca exista decat societatea! La dracu cu ea si cu ceea ce e bine. Cred ca adevarul se ascunde in sufletele calde si el va birui mereu peste minciuna. Si asta ma face sa merg mai departe si sa fac abstractie de ideea de a aduce pe lume un copil pe care in mod sigur exista persoane pe care nu si-l doresc. Insa acest copil este un adevar si nu a fost conceput din minciuna (sunt persoane care m-ar contrazice, drept sa spun, dar eu am constiinta curata) si el va fi adevarul meu in viata si dovada palpabila ca am iubit (inocent si naiv, e adevarat). Daca voi mai iubi? Poate iubesc si acum fara sa-mi dau seama....poate am ajuns cumva sa ma iubesc pe mine in aceeasi masura ca si pe ceilalti. Iubire adevarata cu un barbat? Ei, aceasta este ca mos craciun - exista in masura in care crezi si pentru moment credinta mi-e un pic zdruncinata; dar cine stie? atunci cand te astepti mai putin iti trimite viata un mesager ;)